Despre varză apare din când în când ideea că ar fi „plină de toxine”, că ar strica tiroida și că ar fi interzisă în Hashimoto. Din toate acestea un singur lucru e adevărat, restul e o neînțelegere. Să vedem cum stau lucrurile cu varza și rudele ei (broccoli, conopidă, varză de Bruxelles, kale, ridichi).
De unde vine reputația de „toxică”?
Cruciferele conțin glucozinolați. Din descompunerea lor rezultă, printre altele, izotiocianați și tiocianat. Tiocianatul, în cantități mari, poate împiedica tiroida să capteze iodul. Acesta e efectul strumigen (care favorizează gușa).
În practică, el contează doar când sunt îndeplinite două condiții simultan: cineva mănâncă regulat cantități foarte mari de crucifere crude și are în același timp un deficit de iod. În România sarea de bucătărie este iodată, așa că deficitul de iod e rar astăzi. Fierberea, gătitul la abur și fermentarea elimină cea mai mare parte a efectului.
Hashimoto și varza
În tiroidita Hashimoto sau în hipotiroidism nu trebuie evitate varza, broccoli sau conopida gătite. Porțiile obișnuite nu afectează funcția tiroidei. Dacă cineva bea zilnic cantități mari de smoothie verde din kale crud, acela merită redus. Levotiroxina se ia pe stomacul gol, departe de micul dejun; asta contează mult mai mult decât varza.
Ce pledează pentru varză
- Multe fibre, vitamina C, vitamina K și acid folic, cu foarte puține calorii.
- Compușii rezultați din glucozinolați, cum e sulforafanul din broccoli, au fost asociați în studii de laborator și observaționale cu efecte favorabile. Asta nu dovedește că protejează împotriva cancerului, dar nici nu e vreun motiv să fie evitată.
- E ieftină, disponibilă și iarna, se păstrează bine.
Varza murată
Varza murată în casă, nepasteurizată, conține bacterii lactice vii și e o sursă bună de vitamina C. Dezavantajul e sarea multă: în hipertensiune, boli de inimă sau de rinichi mănânc-o cu măsură și clătește-o înainte de gătit. În varza murată din comerț, tratată termic, nu mai există bacterii vii.
Cui îi poate face probleme?
- Balonare: carbohidrații fermentabili din crucifere dau gaze multor oameni; gătite și în porții mai mici sunt tolerate mai bine. În IBS trebuie testat individual.
- Warfarina: cruciferele conțin multă vitamina K. Pe warfarină nu sunt interzise, dar aportul trebuie să fie constant, fără schimbări bruște. La anticoagulantele noi (de exemplu apixaban, rivaroxaban) acest lucru nu contează.
Pe scurt
Varza nu e otravă. Și în bolile tiroidei o poți mânca liniștit gătită, folosind sare iodată. Dacă ai Hashimoto și nu știi sigur ce să mănânci și ce nu, la consultație le verificăm pe baza analizelor tale actuale.
Mituri alimentare, verificate
Efectul Warburg, PET-CT și ce spun de fapt dovezile.Terapii „alternative” în cancer
Vâsc, laetril, vitamina C intravenoasă, bicarbonat, cura Gerson.Dieta de detoxifiere: mit sau adevăr
Ce fac de fapt ficatul și rinichii, în fiecare zi.Sarea: bună sau rea?
Doza face diferența — cât înseamnă prea mult.Postul religios prin prisma științei
Ce câștigi, ce riști și cum îl ții fără carențe.
